Satele din zonă au început să capete configurația actuală începând cu sfârșitul Războiului Ruso-Turc din 1806–1812, care devastase zona și dusese la împrăștierea vechiului sat Glodeanu. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Glodeanu-Siliștea era inclusă în plasa Tohani a județului Buzău, fiind formată doar din satul de reședință, cu 1500 de locuitori ce trăiau în 321 de case.
În comună funcționa o școală cu 105 elevi (din care 5 fete) și 2 biserici, dintre care cea mai importantă era cea clădită în 1854 de Anica Filipescu, proprietara moșiei. Pe teritoriul actual al comunei, în aceeași plasă, mai funcționau și comunele Glodeanu-Cârlig și Cotorca. Comuna Glodeanu-Cârlig conținea satele Casota, Cârligu Mare, Cârligu Mic și Smârdan, având o populație totală de 1870 de locuitori ce trăiau în 553 de case; pe teritoriul comunei Glodeanu-Cârlig funcționau o moară cu aburi, o școală cu 68 de elevi (din care 3 fete) în satul Casota, și 3 biserici.
Comuna Cotorca era formată doar din satul de reședință, având 730 de locuitori și 154 de case; în ea funcționau o moară cu aburi, o stână, o biserică și o școală cu 35 de elevi (dintre care o singură fată).
În 1925, comuna Cotorca era deja desființată și inclusă în comuna Glodeanu-Siliștea, aflată în plasa Glodeanurile și având astfel 2846 de locuitori. Comuna Glodeanu-Cârlig se afla în aceeași plasă; pe teritoriul ei apăruse satul Văcărești (actualmente, Văcăreasca), iar satul Smârdan fusese trecut la comuna Brădeanu; în Glodeanu-Cârlig trăiau 3200 de locuitori. Comuna Cotorca a fost temporar reînființată în 1931, dar a fost la scurt timp reinclusă în comuna Glodeanu-Siliștea.
În 1950, comunele au fost incluse în raionul Mizil din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, au fost unificate și arondate județului Buzău, reînființat.
Text preluat din Strategia de dezvoltare locala a comunei Glodeanu Silistea pentru perioada 2014 – 2020
